miercuri, 29 decembrie 2010
Ultima
joi, 23 decembrie 2010
La sfarsit de an
duminică, 19 decembrie 2010
De la altii adunate
vineri, 17 decembrie 2010
Sfârşitul nu-i aici
E declarat şi asumat, se ştie şi am şi scris despre asta: sunt dependentă de serile FolkFrate! în Iron City. De-acum un an şi ceva, când am descoperit serile FolkFrate! în Oraşul de oţel, miercurea sunt acolo. Dacă se întâmplă să nu fiu, am o stare de neastâmpăr şi simt că pierd ceva foarte special. Prietenii mei ştiu: orice-ar fi, miercurea de la 21.43 am program.
Lunea mi-e o zi antipatică, marţea e aşa şi-aşa, dar deja mai bine, că ştiu că vine miercuri. Marţea asta n-a fost bine. Nu ştiu dacă a fost din cauza proverbialelor 3 ceasuri rele, dar pe seară am rămas blocată în faţa monitorului: pe blogul FolkFrate! se anunţa că Iron City s-a închis. Mărturisesc, am plâns. După care au intrat în joc mecanismele de apărare: la început m-am gândit că e vreo glumă proastă, apoi am intrat în faza de negare: am zis că nu se poate, că e imposibil. Cum să se închidă locul unde am petrecut atâtea nopţi de miercuri, vineri şi sâmbătă? Am avut săptămâni când am mers aşa mult acolo, încât la un moment dat am postat pe Facebook că Iron e „my second home”.
Era subînţeles că nici FolkFrate! nu se va mai ţine. Am intrat în panică. Dar n-am sunat pe nimeni, pentru că încă nu credeam şi nici nu voiam să cred. Mi-a fost clar că ce trebuie să fac e să aştept să se facă miercuri seară, ca să merg să văd cu ochii mei ce se întâmplă în Iron. Miercuri pe la prânz Bianca şi Vali au anunţat pe Facebook că nu se poate pune lacăt unei stări, şi că ne adunăm în Iron la ora obişnuită. M-am simţit uşurată: suntem mai mulţi.
Pe la 19 m-am întâlnit cu o prietenă, iar când ne-am despărţit şi m-a întrebat unde merg, i-am spus foarte firesc: “ca de obicei, la FolkFrate! S-a închis clubul unde se ţine, dar mă duc”.
„Păi dacă s-a închis, unde te duci?”
„ Nu contează, eu merg în Iron, vreau să protestez paşic, nu se poate să se-nchidă.”
Se-nchisese. A fost cel mai straniu sentiment, să fac dreapta după Salt şi să n-aud voci şi chitară. Uşa era mută şi încuiată. M-am încăpăţânat să trag puţin de ea, după care am acceptat evidenţa. Totuşi, peste 20 de minute, la 10 fix, în faţă la Iron erau 20-25 de oameni cu priviri triste, dar bucuroşi că ne reîntâlneam şi că FolkFrate! ne adunase iar pe toţi.
FolkFraţii găsiseră un alt loc unde să stăm şi să poată cânta, dar era doar un loc, nu era locul nostru și nici nu era o stare. Ne-am aşezat, plutea o senzaţie ciudată în aer, de loc străin, de tristeţe, de întrebări despre ce-o să se întâmple cu FolkFrate! şi cu Iron City, dar şi de bucurie că eram toţi acolo şi că puteam să ascultăm, să cântăm şi să fim împreună. Johnny ne-a urat, ca de obicei, bun venit, Mysha era emoşionat, lui Teddy îi lipsea basul.
Şi au cântat la rece, ca la cabană. Când Mysha a luat-o pe Alma şi a început primele acorduri de la „Sfârşitul nu-i aici”, am ştiut că aşa e. M-am uitat în jur şi am văzut oameni frumoşi care ascultau cuminţi şi atenţi, cântau şi sperau cu tot sufletul în adevărul versurilor. În stânga şi în faţa mea: Mysha, Johnny şi Teddy care au cântat piesa mult mai serioşi ca alte dăţi, frumos şi cu emoţie.
Când s-a terminat piesa şi aplaudam, m-am gândit că tot amestecul ăla de sentimente care ne face să revenim miercuri de miercuri în Iron, să stăm ore întregi să ascultăm, şi să ne zâmbim unii altora aşa de firesc, chiar dacă uneori printre lacrimi, nu se poate pierde. Şi nu se va pierde, atâta timp cât există mereu câţiva nebuni care să se-ncăpăţâneze să creadă până-n pânzele albe în ceea ce iubesc.
După 2 zile: aseară, joi, Iron era deschis. Niciodată nu m-am bucurat atât de mult să apăs o clanţă şi să deschid o uşă.
Dar o să mă bucur le fel de tare miercurea viitoare. Şi, sper, câteva mii de miercuri de-acum înainte.
Gabi








Miercurea fara de Iron
Am terminat cu cantecul bufonului. A fost o seara minunata si nici nu stiti, voi cei care ati fost acolo, ce minune ati facut si cum ne-am simtit datorita voua. Va multumim mult ca ne-ati fost aproape.
joi, 16 decembrie 2010
FIE SA RENASCA !
marți, 14 decembrie 2010
Moare vara...
Daca tot se apropie craciunul... hai sa cantam ceva de vara
La chitara bas.... TEEEEEEEEDDY Olaru
La chitara smechera... (a.k.a. ALMA)... Mysha
La Gigel (microfon smecher)... Johnnie
Asta e echipa FolkFrate. Astia suntem. Dar, alaturi de noi, tot acest timp, au fost STIVE de oameni. Cel mai important este Bodi Pieptanaru'. El, a crescut Iron City (a.k.a. orasul de otel). Era copilul lui si casa noastra miercuri de miercuri. Vestea ca Iron City s-a inchis ne-a daramat. Si pe noi si pe el.
Din nefericire trebuie sa va scriu asta. Iron City nu mai e.
Mi-a cazut in noapte mana, cand am vrut sa te descant...
Tocmai acum, iarna, cand ma bucura nespus sa merg miercurea pe plaja la mare, de acolo de pe scena, Iron City s-a dus.
Moare vara, moare vara
Si vine toamna pe Pamant.
:((
Mysha
luni, 13 decembrie 2010
Alina Manole @ Iron City

Si te iubesc atat de...Si bratele se ridica in aer in fiecare miercuri in Iron City.
Pe 15 decembrie ridicam bratele si mai sus pentru ca Alina Manole, impreuna cu Adrian Cristescu si cu Teddy Olaru vin cu "Luna Patrata" in Orasul de Otel si aduc piese noi de pe viitorul album si o serie de colinde (fara ler) de cantat ca si cand ar veni Mos Craciun mai repede.
Va asteptam la un concert care aduce liniste, armonie si zambet, un concert special cu muzica Altfel.
Luna Patrata – concert in cadrul serilor Folk Frate, miercuri, 15 decembrie, ora 22:00
P.S.: Pentru informatii si rezervari 0721 22 33 43
Multumim
marți, 7 decembrie 2010
FolkFrate te roaga sa faci o fapta buna
Un prieten bun – Fane - care ne-a ajutat in nenumarate randuri pe foarte multi dintre noi a suferit un accident si este internat in stare critica la Spitalul Municipal. Si cum sistemul sanitar din Romania are inca unele defecte, avem nevoie de ajutorul vostru pentru a il ajuta si pentru a strange suficient sange ca sa il ajutam sa treaca peste acest impas.
Cei ca...re au domiciliul in Bucuresti, si care sunt de accord sa doneze ...sange o pot face luni 6.12.2010, incepand cu ora 07:30 la Institutul Hematologic Bucuresti de pe strada Dr Felix (in spatele spitalului Filantropia).
Programul pentru donatori este 8-12.
In momentul recoltarii se va face mentiunea "pentru PISCHIS STEFAN" (internat la Spitalul Municipal - terapie intensiva).
De mentionat este faptul ca in acest moment trebuie DOAR GRUPA B3 POZITIV SPECIAL PENTRU TROMBOCITE. Recomandarea medicilor este sa se mearga un donator o data la doua zile.
Multumim anticipat celor care vor veni in ajutorul prietenului nostru si ne cerem scuze celor care se afla in alte orase ale tarii si au primit acest e-mail.
S-A PRIMIT ACCEPTUL CA SE POATE DONA SANGE SI LA PLOIESTI: Centrul de tranfuzie Sanguina aflat pe Soseaua Vestului, nr. 24 A
Mai jos veti gasi regulile pentru donare sange.
- cu o zi inainte interzis consumul de alcool, grasimi, si mancaruri foarte sarate/picante.
- Minim 6 ore de odihna
- De baut foarte multa apa (nu sucuri)
- De consumat de preferinta carne rosie, si legume/alimente bogate in fier
In dimineata donarii:
- un mic dejun usor fara grasimi
- interzis fumatul, consumul de cafea ( exceptie fac cei cu tensiune mica, dar in cantitati reduse)
- trebuiesc consumate lichide
- pot fi consumate croisante, banane (fara fructe cu aciditate crescuta – citrice)
Cazurile in care nu poti fi donator:
- daca ai consumat droguri in perioada recenta,
- bolnavi de HIV, ulcer operat, hepatita, afectiuni cardiace, boli contagioase…
- Tratamente stomatologice (anestezie)
- femei in perioada menstruatiei
- femei insarcinate
De preferat sa ajungeti la ora 7.30. In dimineata donarii il cautati pe BOGDAN PISCHIS si va indruma el !
Sangele va fi donat ptr STEFAN PISCHIS de la Spitalul Municipal !
INTRAREA 5lei
Cu suma stransa din biletele de la intrare il vom ajuta pe Fane!
MULTUMIM !!! Va asteptam in numar cat mai mare, nu conteaza grupa de sange, orice donatie conteaza.
daca va intereseaza sa donati sange puteti urmari posturile de aici:
http://www.facebook.com/event.php?eid=137349046318665&num_event_invites=0#!/event.php?eid=174551285908051
vineri, 3 decembrie 2010
Bucuresti - Suceava - Gura Humorului - Bucuresti
joi, 25 noiembrie 2010
La cabana de otel
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
In picioare toata lumea!
Bucuresti. Miercuri seara
Date fiind coordonatele, aveam o singura optiune - Iron City, la Folk Frate! Ce dor imi e de perioada in care, student fiind, fugeam in fiecare saptamana acolo si ma prindea rasaritul in drum spre camin.
Seara se intampla sa inceapa pe la ora obisnuita, folk fratii urca pe scena, ceilalti se aduna pe lazi si scaune, chitara se ia la mangaiat si impletit cu voci, cu bassul, cu percutia, cu fum, cu zambete, cu aplauze. Se aud piese cunoscute publicului fidel si nu numai. Momente care mie mi-au placut mult si cred ca si voua: atunci cand toata lumea, in picioare, canta din toti plamanii ”cantec despre bucovina” si ”fie sa renasca” , apoi ”nopti” in lumini de brichete, clipe unice realizate si simtite la unison de public si de scena! Se confirma astfel faptul ca Folk Frate nu-i un simplu recital, ci o stare in care ne regasim.
Se dezacordeaza chitara - se indica directia barului. Se presara niste obsesii muzicale despre membre si vanatori, se anunta continuarea ”concursului” cu strofe pentru noua piesa cu soricelul (tare curios sunt eu personal ce o sa iasa, asadar dati tare cu versuri).
M-am intristat pe piesa de plecat la mare, am zambit pe cel mai original cover "persefona".
Si cum seara se dedica folkului spre dimineata ne-am linistit pe acordurile unor piese faine, mai putin auzite pe acolo. Undeva spre ora patru s-au tras obloanele pe "cantecul bufonului". Am zabovit o vreme pe canapele, apoi am plecat cu greu spre gara.
Am ajuns io undeva pe la 8 acasa dar a meritat, ne vedem miercurea viitoare!
Vali
Asa cum a zis in ceva comentarii de saptamana trecuta pe FB, cronica de saptamana asta e facuta de mai-sus-semnatul.
Mysha
joi, 11 noiembrie 2010
Da nene!
vineri, 5 noiembrie 2010
La furat...
marți, 2 noiembrie 2010
Votati Cristina Andries la FolkLung!
http://www.foreverfolk.com/2010/11/01/voteaza-piesele-inscrise-la-preselectia-festivalului-folklung.html
joi, 21 octombrie 2010
Si din nou "La multi ani"
joi, 14 octombrie 2010
... Domnule ...
joi, 7 octombrie 2010
Soricelul
joi, 30 septembrie 2010
Ne-am cantat cam mult
marți, 28 septembrie 2010
Ne-am intors....
marți, 13 iulie 2010
De la mare
marți, 6 iulie 2010
marți, 29 iunie 2010
Plecam la mare
Asa este! Plecam la mare dupa Teddy! Acuma nu va ganditi ca plecam de tot ca nu e chiar asa. Chiar daca mai stam pe acolo (unii mai mult decat altii) serile FOLKFRATE din Iron City merg in continuare ca de obicei miercuri de miercuri. Va asteptam sa ne cantam, iar daca aveti chef de cantat pe scena cu vocea si chitara si nu stiti cum se face... iata metoda. Il trageti de maneca pe Johnnie, care va cheama sa cantati la sectiunea "Prospaturi". Aveti voie 2 piese. Si daca publicul va place va mai lasam sa cantati. Revenind la marile noastre, programul pentru viitorul apropiat suna asa:
Miercuri 30 iunie - FolkFrate acasa (adica in iron)
Miercuri 7 iulie - Folk Frate tot acasa
si dupa noaptea de folk, adica joi dimineata plecam cum putem (probabil mahmuri) la mare se ne reunim seara in Vama, sa dansam la stuf, sa bem niste beri la botul calului, sa mancam o clatita si-o gogoasa si... cine stie... poate sa cantam pana spre rasarit pe la vreun foc pe plaja.
Vineri, pe 9 iulie e ziua Johnnelului Macelarului. Cu aceasta ocazie, dar nu numai, o punem de o cantare Za` Duff in vama la Baza Sportiva. Eu zic ca o sa fie fain.
Miercuri 14 iulie - inapoi cu FolkFratele la Bucuresti dar incercam sa oprim niste oameni din drumul lor spre Folk You pe la noi. Asta asa... sa plecam cu totii joi dimineata spre mare...
Mysha
marți, 15 iunie 2010
Cenaclu vs Iron City
sâmbătă, 5 iunie 2010
Ultimul cartus reincarcat
Musai ne vedem miercuri... O sa fie genial!
Mysha
joi, 3 iunie 2010
"Alo? Domnul Mihai Ungureanu?"
miercuri, 2 iunie 2010
Ultimu' Cartus
Miercuri 9 iunie , i, vom avea parte de ultimul eveniment cu invitati de la folkFrate din aceasta jumatate a anului, vom reveni cu invitati si cu suprize din toamna.
Pentru acest ultim eveniment i-am chemat, tocmai de la Reghin si repectiv Baia Mare, pe Magda Puskas si Vali Moldovan, in primul rand pentru ca sarbatorim, si petrecerile ies excelent alaturi de cei doi si in al doilea rand pentru ca reprezinta Ardealul si Maramuresul, locuri foarte dragi noua, celor de la folk frate.
Vom reveni pe blog cu mai multe detalii despre cei doi veti gasi in zilele urmatoare aici pe blog.
Pretul biletului va fi de 10 lei.

joi, 27 mai 2010
Tot ce-i rar, e bun
Starea a fost creata de Raluca si Sorin - componenti ai grupului Focul Viu, intretinuta de Dragos Boeru, si ridicata la cote inalte cu ajutorul lui Gabi Stalp.
Pe scurt: medieval, sensibil, deosebit!
In rest, cuvintele sunt de prisos, ca sa fi simtit starea, trebuia sa fi fost acolo. Din pacate se pare ca pretul biletului a cam speriat o parte din obisnuitii casei...
Ar fi minunat ca ce e rar sa devina constant, dar sa ramana la fel de bun!
P.S.: In padurea cu alune, aveau casa trei pitici... vine pupaza si spune: RECLAME! RECLAME! RECLAME!
miercuri, 5 mai 2010
2 ani de Folk Frate! in Iron City
marți, 20 aprilie 2010
miercuri, 7 aprilie 2010
luni, 22 martie 2010
Magda Puskas si Vali Moldovan

Soră de suflet şi de cântec a Tatianei, Magda Puşkaş s-a născut la Reghin, într-o zi de 14 ianuarie. Şi-a început activitatea în lumea muzicii încă din anii de liceu, făcând parte din grupul de folk Artemis al şcolii din acelaşi oraş.
Odată cu terminarea liceului, această trupă s-a destrămat, dar din ea s-a născut, în anul 1981, un nou grup format din Magda Puşkaş şi fosta sa colegă, Sorina Bloj. Cele două au continuat să cânte în cadrul Clubului Tineretului purtând numele Ecoul. Această colaborare s-a fructificat cu câteva piese de un real succes, cântate în turneele susţinute alături de Cenaclul Flăcara: La o cană cu vin, Din copilărie, Ardealul, Taina.
După încheierea colaborării cu Sorina Bloj, Magda Puskas şi-a adus aportul muzical în Cenaclul Flacăra alături de Tatiana Stepa, sub numele de Partaj, cântând împreună Desculţ prin zăpadă, Creion, Partaj, precum şi vechile hituri ale Ecoului.
După 1989, Magda Puskas şi-a continuat activitatea în Cenaclul "Totuşi iubirea". Se numără printre persoanele care au contribuit la resuscitarea folk-ului românesc de după anul 2000.
În prezent o putem vedea pe marile scene ale festivalurilor Folk You!, Om bun sau la diferitele concerte pe care le susţine în ţară. Cântă fie în recitaluri solo, fie acompaniată de colegul sau, Vali Moldovan din Baia Mare
Între anii 2006 - 2007, Magda s-a ocupat cu realizarea şi prezentarea emisiunii În căutarea folkului pierdut, de la televiziunea Orizont Tv din Baia Mare. A continuat munca începută, de această dată la televiziunea regională One Tv Transilvania, prin producerea, realizarea şi prezentarea emisiunii Gama Folk Major.
Actualmente, concertează constant în Ardeal, mai ales in cluburile din Cluj.
Din dragoste pentru publicul sau, ignorand distanta si drumul obositor, Magda Puskas vine pe data de 24 martie in Bucuresti pentru a ne incanta cu vocea sa plina de caldura, izvorata dintr-un suflet nespus de frumos.
Deci...
Miercuri, 24 martie ora 21.45 -Recital MAGDA PUSKAS si VALI MOLDOVAN, (Vali Moldovan este deasemenea o prezenta remarcabila in lumea muzicii folk}, in Club IRON CITYdin Bucuresti.
Adresa- Str. Blanari nr.21.
Intrarea 10 ron.
marți, 2 martie 2010
Si totusi Tapinarii cand sunt???
vineri, 26 februarie 2010
Drago'B'eru - Dupa concert
Inainte de concertul asta al lui Dragos aveam sperante ca va veni lumea si ca va iesi o seara frumoasa, ei bine sperantele astea ne-au fost depasite.
Vrem sa va multumim pentru ca ati venit si pentru ca am avut ocazia sa sarbatorim Dragobetele impreuna... poate facem un obicei din asta si in fiecare an pe 24 februarie ne vedem sa sarbatorim.
Teddy
marți, 16 februarie 2010
Drago'B'eru
duminică, 7 februarie 2010
Supradoza de miercuri
E-adevărat, câteodată îmi place să mă chinui şi să plâng. Dar şi mai mult îmi place să zâmbesc, să râd şi să mă joc. Cele 5-6 ore de FolkFrate! au de toate. E drept, zâmbetul, râsul, jocul, lacrimile, dorul, durerea şi răul de lumea de afară se amestecă atât de bine aproape în fiecare miercuri, că nu mai ştii care, unde, cum şi cât e. Ştii doar că intri acolo, şi dacă eşti deschis să primeşti ce ţi se dă, pleci acasă cu tine în varianta îmbogăţită.
Aşa a fost şi seara asta de miercuri. La început a fost concert Sorin Taloş şi Tudor Raţ. Pentru că stau tot timpul în faţă, pot să văd foarte bine feţele tuturor, dacă mă întorc. M-am întors de câteva ori, iar peisajul era foarte frumos: un loc plin cu oameni care stăteau cuminţi şi sorbeau fiecare sunet şi cuvânt care venea de pe scenă, parcă şi străduindu-se să respire mai uşor, să nu tulbure muzica şi atmosfera. Pe mine m-a cucerit vioara lui Tudor, cu sunetele-alea atât de adânci, triste şi totuşi jucăuşe. Sorin e atât de firesc şi cântă din suflet cu un uşor accent care mi se pare adorabil. Concertul a continuat cu o invitată din familie: Raluca. Raluca are o voce superbă şi cântă şi zâmbeşte în acelaşi timp. E adevărat, zâmbetul ei e de multe feluri, de la solar la melancolic. Iar cu privirea „spune” la fel de multe ca şi cu vocea. Frumos, puternic şi rar.
După Sorin, Tudor şi Raluca a venit Dan, care pentru mine e un mister. Nu înţeleg cum cineva poate cânta în acelaşi timp şi la chitară, şi la muzicuţă, şi vocal, poate să şi zâmbească, să şi privească. El ştie cum le face pe toate, dar le face bine. Apoi a venit Johnny şi-au cântat împreună, iar eu am închis ochii şi am plecat puţin la Sighişoara şi m-am plimbat în straie curteneşti prin cetate.
Apoi Comănel, care avea un chef urgent de cântat, a urcat pe scenă cu blockflote, aşa că m-am întors din Sighişoara şi cred că am făcut şi eu un mic strip-tease in the night cu Verginica. Spun „cred”, pentru că la un moment dat nu-mi venea să cred ce văd şi ascult şi pluteam uşor. Pe scenă erau: Teddy cu basul, Mysha cu chitara, vocea şi pletele, Johnny cu vocea şi cu jocul de scenă, Comănel cu blockflote şi voce, Body cu...punga şi Dan cu muzicuţa. Şi când s-au terminat versurile, ca să nu se termine şi momentul ăla minunat, a început un duel: blockflote versus pungă, apoi a fost tri-el – când a venit şi muzicuţa. Iar apoi a fost mă-cel J muzical de cea mai bună calitate, spre bucuria urechilor noastre, ale tuturor de-acolo.
Cristina ne-a cântat cea mai nouă piesă a ei: Femeia copac, care sună...mi-ar plăcea să pot să găsesc o comparaţie, o metaforă, ceva, dar nu pot, e foarte greu de descris sau de explicat. Sună puternic şi foarte feminin, sună a revoltă şi a dor, a lumină, dar şi a întuneric, a iubire, tristeţe şi împăcare. Apoi am cântat şi noi cu ea, timid, Caută-mă tu. Iubesc piesa asta! Şi apoi a venit şi Vlad Rulez pentru momentul reggae al serii, urmat de nişte interpretări nemaivăzute şi nemaiauzite, care le-ar face pe Andre-le şi pe BUG-ii Mafia să se-nverzească de invidie.
La ore mici FolkFraţii au revenit în formulă completă pe scenă. Ei au cântat, noi am ascultat, eu m-am emoţionat - nimic nou...Când te scuturi de zăpadă – în ultimii 10 ani, cred că nu mai ascultasem piesa asta decât o dată, şi în adolescenţă era una dintre piesele mele preferate; m-am lăsat dusă şi de Trenul dragostei, poate chiar până prea departe. Mysha a cântat o piesă pe care n-o mai auzisem niciodată, şi nici nu ştiu cum se numeşte, dar e superbă. Teddy care ne-a reamintit că uităm cam des că N-avem nevoie de foarte multe ca să fim fericiţi. Au fost şi cântece de pahar, şi Johnny cu un memento mori care mi-a făcut pielea de găină...
Şi mi-am dat seama că de-acum o să fiu bine: „Cineva, inaintea ta”, oricine-ai fi tu, a făcut cam tot ce se putea face de rău. Aşa că te-aştept pe tine, ca să faci de bine...
Miercurea FolkFrate! e seara mea de supradoză de sentimente şi senzaţii. Şi e o supradoză pe care o recomand cu inima deschisă. Dar nu oricui, nu-i pentru oricine. E numai pentru cine ştie să asculte - nu să audă, să vadă - nu doar să se uite. E pentru cei cărora le place ploaia cu soare şi zâmbetul amestecat cu lacrimi. Mai simplu: e pentru cei care ştiu să simtă.
luni, 25 ianuarie 2010
Boeru...... Dragos Boeru
vineri, 22 ianuarie 2010
Mai vreau
Mysha
luni, 18 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
Cronica de furat
marți, 12 ianuarie 2010
M.I.S.H.U. Calian & Tudor Badescu
Sa ne vedem cu bine.

Mysha
joi, 7 ianuarie 2010
Dependentă, nu vreau să mă vindec
Salutare tuturor! Numele meu e Gabi, sunt dependentă de serile FolkFrate! și n-am nici un chef să mă vindec!
Acum, mai în glumă, mai în serios: miercurea trecută mi-am dat seama că-mi lipsea ceva. Era miercuri, era seară, iar eu stăteam cuminte acasă. Ceva era în neregulă. Iar duminică, ușor deprimată, ca tot omul, că s-a terminat cu vacanța și cu leneveala, m-am surprins consolându-mă cu gândul că lasă, vine ea, seara de miercuri...
Și a venit. Prima seară FolkFrate din an, și ziua lui Johnny (La mulți aaaaaaani!), care sper că s-a simțit răsfățat și drăgălit. Seară de sărbătoare, cu energie și zâmbete, același loc aglomerat și alte suflete cărora bănuiesc că le-a lipsit și lor ceva miercurea trecută. Nu știu datorită cărui fenomen, subsolul negru și foarte rece – la propriu! - se încălzește după un timp, și nu e doar de la licorile etilice.
Seară de lacrimi și surâs și de momente dintr-alea, când se-nvârt așa multe senzații prin tine, că ți-ar veni să le urli ca să zboare afară, dar singururele aripi pe care pot să li le oferi sunt cuvintele, care par foarte stângace, strâmbe și sărace. Așa că te lași pe mâna muzicii ca să le zboare afară din tine. De fapt, nu pe mâna, ci pe vocile și degetele celor patru: Mysha, Johnny, Teddy și Cristina.
A fost frumos: ne-am îmbrățișat, ne-am zâmbit și ne-am urat de bine, am cântat toți pe mai multe piese, și pentru câteva momente eu am avut senzația că nu suntem în Iron, ci undeva în vreun prici sau prin sala de mese a cine știe cărei cabane din Bucegi sau de aiurea.
A fost și greu, pentru că se-ntâmplă câteodată să vrei să faci sau să spui ceva ca pe omul de lângă tine să nu-l mai doară și să nu mai plângă. Și-apoi îți dai seama că aproape orice-ai putea spune sună stupid și inutil și nu poți decât să-l iei în brațe sau să-l ții de mână și să lași durerea să se scurgă-n lacrimi.
Și a fost și neplăcut pentru câteva momente, când pe o minunăție de piesă, cetățenii excesiv de turmentați din spatele meu s-au decis să producă propriul lor moment artistic.
Dar după aia Johnny ne-a făcut pielea de găină cu Nebunul de alb și eu, una, am uitat de orice neplăcere; și a fost și Cristina cu Caută-mă tu, și apoi împreună cu Teddy, cu What's up, iar ascultându-l pe Mysha, chiar începuseră să mă doară și să mă usture ochii de lumina stelelor. Apoi m-a luat și inima...
Dar m-am obișnuit, e-un ecou firesc... al serilor de miercuri, și chiar dacă mă repet: e-atât de bine...
As adauga doar La multi ani tuturor celor pe care ii cheama Ion, Ionut, Ioana, Ionela etc etc. si faptul ca miercurea viitoare vine M.I.S.H.U. Abia astept sa cantam impreuna din nou. Pe miercuri
luni, 4 ianuarie 2010
LA MULTI ANI
MYSHA