Bucuresti. Miercuri seara
Date fiind coordonatele, aveam o singura optiune - Iron City, la Folk Frate! Ce dor imi e de perioada in care, student fiind, fugeam in fiecare saptamana acolo si ma prindea rasaritul in drum spre camin.
Seara se intampla sa inceapa pe la ora obisnuita, folk fratii urca pe scena, ceilalti se aduna pe lazi si scaune, chitara se ia la mangaiat si impletit cu voci, cu bassul, cu percutia, cu fum, cu zambete, cu aplauze. Se aud piese cunoscute publicului fidel si nu numai. Momente care mie mi-au placut mult si cred ca si voua: atunci cand toata lumea, in picioare, canta din toti plamanii ”cantec despre bucovina” si ”fie sa renasca” , apoi ”nopti” in lumini de brichete, clipe unice realizate si simtite la unison de public si de scena! Se confirma astfel faptul ca Folk Frate nu-i un simplu recital, ci o stare in care ne regasim.
Se dezacordeaza chitara - se indica directia barului. Se presara niste obsesii muzicale despre membre si vanatori, se anunta continuarea ”concursului” cu strofe pentru noua piesa cu soricelul (tare curios sunt eu personal ce o sa iasa, asadar dati tare cu versuri).
M-am intristat pe piesa de plecat la mare, am zambit pe cel mai original cover "persefona".
Si cum seara se dedica folkului spre dimineata ne-am linistit pe acordurile unor piese faine, mai putin auzite pe acolo. Undeva spre ora patru s-au tras obloanele pe "cantecul bufonului". Am zabovit o vreme pe canapele, apoi am plecat cu greu spre gara.
Am ajuns io undeva pe la 8 acasa dar a meritat, ne vedem miercurea viitoare!
Vali
Asa cum a zis in ceva comentarii de saptamana trecuta pe FB, cronica de saptamana asta e facuta de mai-sus-semnatul.
Mysha
Un comentariu:
Dupa ce am plecat eu..stiu ce s-a intamplat, de fapt, Vali! :P
Trimiteți un comentariu