FolkFrate! nu a participat niciodata la un festival concurs, asta nu pentru ca ne-am crezut prea buni sau prea slabi pentru o asemenea provocare, ci pentru ca in doua piese cantate sub o presiune enorma, pusa de catre o sala imensa si un juriu pe care il vezi acolo si te va judeca, este foarte greu sa iti transmiti emotia, am vazut asta la festivaluri, cantece absolut minunate distruse emotional chiar de emotii!
Ce te faci daca esti jurat si iti plac enorm doi dintre concurentii pe care trebuie sa ii notezi?
Ii diferentiezi prin calitatea executiei?
Parca folkul este despre emotia pe care reuseste sa ti-o transmita muzica si versul, (sa ne aducem aminte cat de corect canta Bob Dylan) nu despre virtuozitati vocale sau instrumentale.
Cu toate astea, o parte din echipa FolkFrate! a participat la o astfel de manifestare acum vreo 7 ani, sub un alt nume pe atunci, lucru care a dus la "iubirea" noastra pentru festivalurile folk.
Am fost trimisi de Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti la un festival in tara, sa reprezentam capitala cat mai frumos. Ne-am pregatit, am repetat, am trimis raze de lumina catre juriu.
Dupa proba de sunet nici nu se mai punea problema despre cine lua trofeul acasa, eram invingatori, eram in forma si formula perfecta, simteam asta, stiam asta si o vedeam in privirile tuturor, un artist celebru, invitat in recital, ne-a intrebat : "Ati venit sa luati bomboane de la copii?"
SA NU ZICI HOP, PANA NU TRECI PARLEAZUL!
Seara, in concurs, eram mai pregatiti si mai increzatori ca niciodata, ne suim pe scena si ce sa vezi, s-a stricat instalatia de sunet, apoi din cauza faptului ca i-am facut incompetenti, de pe scena, pe organizatori si pe cei din echipa tehnica, am fost descalificati :))))) ( dupa ce ne-am dat jos au mers toate bine ).
In ciuda faptului ca a doua zi eram paria festivaluilui, ceilalti concurenti nu vorbeau cu noi de teama sa nu le aducem ghinion, a venit la noi domnul Nicu Alifantis, care era presedinte onorific al festivalului.
Dansul urma sa sustina recitalul de inchidere si ne-a zis asa: " bai baieti, voi sunteti branza buna in buruf de caine!", apoi ne-a invitat sa cantam in seara aceea oferindu-ne din timpul sau de recital. Am cantat 25 de minute intre Tapinarii si Nicu Alifantis, a fost singura data cand am vazut pogo la un festival de folk.
In gala laureatilor domnul Nicu Alifantis a dedicat premiul "Jack-ul de Tinichea" echipei tehnice.
Acum o sa spuneti ca nu sunt toate festivalurile la fel si ca e urat sa generalizam, asa este, eu am avut ocazia sa merg la cateva festivaluri de folk unde am gasit o atitudine moderna, cu mintea deschisa , insa se pare ca mai sunt cateva cu gandire antica.
Teddy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu