joi, 20 august 2009

La pas marunt prin subterane cu folk

Echipati corespunzator (adica unii veniti de la munca, altii de pe la casele lor), cu picioarele si sufletele pregatite, avand in fata licori mai mult sau mai putin bahice, ne-am intalnit, dupa un un bun obicei, pe 19 august in subsolul care adaposteste un intreg Oras de Otel.

Se anunta in fata o calatorie muzicala interesanta, mai ales ca avea in substrat si ziua de nastere a “prietenei noastre cu nume de tara” – Alina adicatelea, si un public numeros, chiar foarte numeros. Facand prezenta (ca un veritabil responsabil cu jurnalul de bord ce sunt) am bifat echipa FolkFrate, invitati mai mult sau mai putin permanenti (Alex, Fram, Comanel, Nico, Raducu etc), Dragos (cu semn mare de exclamare), si “o mana de prieteni”, vorba lui DOlarasu.

Asa deci…pornim la drum:
Partea I. Ghizi: “Cei trei FF” (in traducere: Mysha, Jonnie, Teddy), cu Alex aparut spre final si un colt vesel de percutie (adica Fram, Comanel, pe alocuri Alina, subsemnata si altii). Am scrijelit Destin cand vine toamna, si am intrat direct in urcus abrupt pana spre Bucovina, pentru ca publicul era plin de voie buna si inca neostenit. In rimt alert am gasit Primavara si am stat nitel de vorba cu Verginica.

Partea II. Ghizi: (“Ireparabilul”) Dragos Boeru & Teddy. Personal (si stiu ca nu numai) incantare mare de asemenea responsabili cu voia noastra buna, intrucat domnul Boeru e cam “rara avis” printre folkfrati in ultima vreme. Acum, fericiti tare, ne-a purtat de 1000 de drumuri, asa in pas Rar, pana am dat nas in nas cu Demonul Alcool. Asteptand sa vina Ziua ta am ajuns pana la Hanul lui Manuc, unde ne adapostim de Ploaia care va veni. Daca nu vine, nu-i nimic, luam Postalionul si mergem sa ne traim Vara la tara. Si-a venit un lup din crang…si a bautut la poarta si a zis: My darling, you were Wonderful tonight.

Partea III…pana la Partea n (+1), caci de aici mai complicat cu delimitarile… Ghizi (de inceput) : “Echipa FF”, plus invitatul permanent al serii, Fram (renul polar). Mereu plecam la drum cu gandul ca fiecare este Liber, pana ne impiedicam de Broasca Testoasa (care ducea in spate un mare batalion de aritisti: Teddy, Mysha, Jonnie, Radu, Fram, Comandel, Body….o splendoare ), si Pentru ca vreau/beau/stau, toate astea se vor fi intamplat Intr-o nu stiu care vara.
Cum se simtea, parca, nevoia unei prezente feminie prin atatia “ghizi muzicali”, pe scena a urcat Nico. Dupa formula M+J+A+C+N cu rezultat fara rest de Iubita mea e marea, am inchis ochii incet si am facut un popas cat sa o vedem pe ea, The blowers daughter, dupa care am spus un Nu hotarat, preluat de la un Mar Verde, am gasit in iarba Gandacul (Poate tu, poate eu…nu mai stiu exact), si mai departe am mers cu grija pe margini stancoase de emotie, ghidati doar de Nico.
Sub Clar de inima am coborat pana pe Campuri aurii. Si aici, iar popas. De veselie si de LA MULTI ANI!
“Cei trei FF” (dupa modelul celor 3 muschetari) si-au reluat rolul de ghizi, dupa ce am meditate putin la cine or fi Papusarii. Si chiar de e Iubirea usa ce-o incui, in Piata Romana nr 9, portile prieteniei sunt mereu deschise, din cand in cand exclamam a mirare Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt, si zambim pentru ca Vara promisa pare aproape.
Si cum era trecut de orele 12, ne-am gandit sa ne odihnim putin, sa luam o pauza cu foc de tabara si dans nebun, ironie, si emotii presarate printre toate astea. Uite asa am aflat ca Persefona e Polixenia, ne-am jucat cu un Cantec de despartire, si am trecut Oltul inot, pana am ajuns la Strunga.
Acolo, intr-un colt, un Nebun de alb murmura in versuri eminesciene “Despartirea e un lucru trist, dar uneroi, rareori, e un lucru util”, si ne-a povestit incet despre Ranitul dintre linii.
Ghid la Alergat prin zapada a fost Teddy (Olarasu al nostru), care ne-a confirmat ca pentru a fi fericit N-ai nevoie de foarte multe, a memorat Clipele care-au fost si a ajuns la concluzia Te port in gand (sau poate Ochiul dracului?). Jonnie a venit pentru Elegie si am ajuns iar sa ii avem in fata pe Mysha, Teddy, Jonnie, Alex.
Azi totul pare schimbat, si Turturi metalici apar la ferestri, si ramanem Fara petale (cu Alex mai in forma decat la inceputul serii, ceea ce a generat remarca “Acest Minghiat al viorii”). Noroc ca incet, incet se mai stracoara cate o Raza de lumina, si uneori Dona Clara pune la incercare talentele de Seductie.
Dupa o Rapa – Folkfrate Style (asta e de auzit, vazut, nu povestit), eu am hotarat ca frumoasa calatorie muzicala se sfarsete si e cazul sa ma retrag in refugiul de vise, nu inainte de a va spune Hai Noroc!
Pentru cei cu o conditie fizic mai rezistenta, traseul prin subterane de folk si culmi de muzica, traseul s-a incheiat, conform unui baun obicei, abia “dimineata devreme”, vorba domnului Andries.

Cu febra musculara (in special la nivelul coardelor vocale), va saluta aceeasi,

Oana din Bucate

4 comentarii:

nico spunea...

Sa traiesti, Grecia !

Bubu spunea...

Citind, parca eram acolo... Cu ochii mintii am vazut tot si cu urechile amintirilor am auzit fiecare cantec... Abia astept sa ma refugiez iarasi in Orasul de Otel! Va pup si va salut din Germania!:*

Anonim spunea...

Te salutam si noi. Teddy din VAMA :)

marianairina spunea...

pai am cam stat pana la vreo 4 de dimineata.....pana am ajuns in starea de melancolie totala a viorii si am glumit un pic cu o semilautareasca dar important a fost ca am cantat si ceva in memoriam tatiana....a iesit ....gatuiti de emotii si inca cu lacrimi in ochi..multumesc fratilor pentru inca o dulce nebunie muzicala.....