"Miana Anamia" se intoarce.....

Iata o mai veche autoare de cronici de pe aici a revenit cu ceva relatari de miercurea ce tocmai a trecut. Imi voi permite sa o corectez/completez pe alocuri. Deci daca vedeti in cronica asa ceva (M: completare) sa stiti ca eu sunt autorul :) . Tin sa mentionez ca in miercurea ce a trecut am avut bucuria de a prezenta recitalul domnului Mircea Vintila. E drept ca a cantat ceva piese si cu negativ, dar pentru a elimina orice suspiciune va spun ca vocea a fost LIVE pe tot parcursul cantarii. O cronica ce banuiesc ca se va referii mai pe larg la recitalul domnului Mircea Vintila veti gasi in curand pe www.foreverfolk.ro

Acelasi letopiset de suflet

O vioara. Si o seara.
Suntem niste simpli norocosi. Majoritatea melodiilor cantate frecvent in serile de FolkFrate si care, fara gres, ne duceau pe cai atat de frumoase, ba de dansat, ba de visat, erau acum invaluite cumva, de niste sunete de.. altundeva. Sunete probabil din viata acelui baiatului sau poate din armonia care se crea intre el si chitarele de pe scena, in tot cazul, sunete facute nu doar din vioara. Ci si din mult, mult suflet.
Mysha, care poate sustine un om atat de tare incat acesta sa uite de toate emotiile si temerile, a facut din Alex dintr-un 'nou-venit' un 'al casei'. Multi straini au mai intrat si au fost binecuvantati cand Iron i-a primit, insa aseara, parea ca cel din urma striga: I'm the lucky one. I am! Alex s-a simtit bine, a urcat si singur pe scena, a jucat leapsa cu muzica, de la el la Mysha si-napoi pana la noi. Iar in momentul in care a fost singur cu vioara, a fost pentru prima oara cand s-a aplaudat de 4 ori in timpul unei singure melodii. Cu Johnnie care spunea incontinuu la microfon, plin de uimire, 'Alex!' si cu Mysha care s-a oprit din cantat si s-a ridicat si.. a aplaudat.
Atat de frumos..
Fiind destul de dificil, Johnnie si Mysha au tot facut schimb de locuri in melodiile cantate alaturi de Cristina si de Nico, lucru normal de altfel, atata timp cat numai una dintre voci te lasa fara cuvinte, iar ambele laolalta, fara picioare. Cu "Vijelia", "Iubita ta e marea"(M: Iubita mea e marea, muzica si versuri: Mircea Iordache), "Ploaia asta nebuna" si "Michel-Campuri aurii". Si cu faptul ca "good songs really last forever", yup.. they really do.
A fost invitata Alina Manole, intr-o formula noua, alaturi de Teddy si domnul Cristescu, care ne-a amuzat si incantat deopotriva. Melodii mai vechi, un carabus mai nou, 'baietii aceia foarte timizi care nu fac decat sa priveasca frumos' si luna noastra, patrata, a tuturor. Si a mai fost un domn, al carui nume imi este atat de rusine sa recunosc ca nu l-am retinut (M: Ionut Mangu - Cluj), dar care a schimbat multe beri goale pentru jumatate pline, caruia i-au crescut zapezi pe buze si care ne-a facut putin dor de Comanel prin Tanta, Tanta..
Spre final, la cererea ostentativa a unui public destul de baut-galagios, s-au cantat melodii vesele: "Buna dimineata, mama", "Te port in gand" si probabil, "Spanzuratoarea" (M: Boznia-Hertegovina. din nefericere nu imi amintesc cine a scris muzica si versurile).( :D ) Intr-un mod -just-, urca si Vladut, pe care s-a cam suparat chitara caci a intarziat, dar care a stiut, foarte frumos, s-o impace.
E, la urma urmei, un oras nebun. Cu locuitori care ne-nvata, multe lectii despre viata.. sa dam, sa oferim si sa impartim. Ca sa zambim. Si sa tot iubim.
Va multumim!


Miana Anamia.


Si uite asa eu iar am scapat de facut cronica. Nu cred ca mai e cazul sa spun, dar daca vreti sa scrieti despre Folk Frate, si despre ce se intampla miercurea in Iron City, asteptam email-urile voastre la folkfratearondgmailpunctcom.


MYSHA