Nu prea ai ce face.... E drept, am fi putut incepe la timp, dar am preferat sa mai stam... sa ne facem ceva curaj. Pe la 10 si ceva, am inceput si noi sa cantam, dar si o lunga serie de incidente. S-a simtit puternic lipsa lui Teddy in primul rand din prisma faptului ca ne-a luat aproape o ora sa reglam sunetul decent. Apoi Alma, parca nu voia deloc sa cante. Se acorda foarte greu si se dezacorda dupa fiecare piesa. Pe scurt, a fost o cantare cu putini oameni. Adica eu, Johnnie, Comanel, putin Fram si din cand in cand Radu de la Imperfect. Atat. Eu cu Johnnie am plecat pe la 4, lasandu-l pe Comanel cantand. Asa ca nu stiu ce s-a intamplat dupa 4 dimineata, dar pana atunci, cand lucrurile au inceput sa mearga (adica am reusit sa reglam sunetul si Alma a fost mai intelegatoare cu mine), am cantat o groaza de piese pe care le cantam rar si pe care nu le-am mai cantat de mult. E drept, a fost o seara cu o tenta ceva mai trista, dar mie mi-a placut teribil.
MYSHA
3 comentarii:
Daca nu ar exista probleme… unde ar mai fi satisfactia reusitelor? Iar tot ce tinde spre perfectiune este plictisitor… Daca a fost o seara “trista” nu inseamna ca nu a fost o seara frumoasa… viata nu inseamna numai bucurie, din pacate avem parte si de tristete… iar voi sunteti oameni si este normal sa transmiteti starea pe care o aveti…
Din perspectiva mea de ascultator ajuns dupa 1 si plecat pe la 4...S-a simtit un pic tristetea, dar a meritat macar pentru cele 3 piese ale lui Andries (Alexandru,that is) si inca vreo doua cantece pe care chiar nu le auzisem vreodata in Iron. Iar eu vin mai mereu in Iron :)
as vrea sa stiu daca se mai organizeza plecarea pe munte.
nu am mai auzit nimic.....
Trimiteți un comentariu